După naștere, în tradiția populară, fiecare copil își primește destinul de la ursitoare.
Ele sunt ființe magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a văzut și prea puțini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, întotdeauna se îndeplinește.

Tradiția ursitoarelor la români, păstrată și în zilele noastre, vine din vremuri străvechi. Credința populară în ursitoare, în care părinții așteptau semne privind destinul pe care îl va avea copilul nou-născut, își are rădăcinile din mitologia greacă.

Ursitoarele românilor se trag din cele trei babe Moira, zâne urâte și rele din mitologia greacă. Ursitoarele noastre au fost transformate de credința populară în zâne surori sau fericioare nemuritoare.

În ton cu credința că aceste ființe mitologice vin la capul noului născut să îi stabilească destinul, pe nevăzute, țăranii români de acum un secol lăsau ferestrele deschise în zilele fără soț, din prima săptămână de naștere a copilului.

În Moldova, unii oameni spun că sunt trei ursitoare, alții șapte, alții nouă sau doisprezece

În Transilvania s-ar auzi de trei, șapte, nouă sau unsprezece ursitoare sau urători, urzători.

Cei din Oltenia cred că sunt trei ursitoare sau zâne, toate femei, una mică, alta mijlocie și una mare. Cele trei ursitoare urează copilului de bine în viață, carieră și familie.