Moldova este o țară bogată în tradiții și obiceiuri. Unii habar nu au de ele, alții — le respectă cu sfințenie. Totuși, sunt momente în viață când cu sau fără voie, trebuie să ne supunem legilor
nescrise ale acestui meleag și să-i urmăm tradițiile.

Părinții micuțului aleg nașii de botez, nașii de cununie fiind de cele mai multe ori, și nașii cei mari de botez. Pentru slujba de botez, părinții trebuie să aducă la biserica vin, untdelemn pentru ungere și dulciuri pentru a serba evenimentul. Tot ei sunt răspunzători de hăinuțele copilului de botez. Se spune că e bine dacă hăinuța de botez este una de familie, adică mama, bunica, străbunica a fost îmbrăcâtă în aceiași rochiță. Atât fetițele, cât și băiețeii trebuie să poarte un fel de rochiță albă, lungă. Aceasta simbolizează inocența, curățirea. Mama și tata trebuie să mai aibă la ei o cutie unde vor păstra busuiocul și firele de păr tăiate ale bebelușului.

Acasă, femeile intră în casă, fiecare dau mamei crâșmă, mama sărută mâna fiecăreia. Tot nașa stinge lumânarea de botez de tocul ușii, nu înainte de a face semnul crucii cu focul acesteia.

În unele regiuni, această lumânare se păstrează în casă, în altele — se duce la biserică ca preotul să o aprindă la slujba de Paști. Numai după ce nașa a făcut semnul crucii la ușă, bărbații au voie să între în casă.